Astronomii au descoperit trei sateliți necunoscuți până acum în jurul lui Uranus și Neptun, cele mai îndepărtate planete din sistemul nostru solar.

"Această descoperire recentă a trei noi luni orbitând planetele gigantice de gheață Uranus și Neptun nu numai că adaugă la cunoștințele noastre despre sistemul solar, dar ne oferă și mai multe informații valoroase pentru planificarea viitoarelor misiuni de explorare. Este remarcabil faptul că aceste obiecte atât de slabe au putut fi detectate cu ajutorul telescoapelor terestre, evidențiind progresele incredibile realizate în domeniul tehnologiei și al astronomiei."

@Guguta.com

Descoperirea include o lună reperată pe orbita lui Uranus, prima descoperire de acest fel în mai bine de 20 de ani  și două detectate pe orbita lui Neptun, transmite Știri.md cu referire la adevarul.ro. „Cei trei sateliți nou descoperiți sunt cei mai slabi găsiți vreodată în jurul acestor două planete gigantice de gheață cu ajutorul telescoapelor terestre", a declarat Scott S. Sheppard, astronom la Carnegie Institution for Science, într-un comunicat.  „A fost nevoie de o procesare specială a imaginilor pentru a dezvălui astfel de obiecte atât de slabe". Dezvăluirile vor fi utile pentru misiunile care ar putea fi planificate pentru a explora mai îndeaproape Uranus și Neptun în viitor, o prioritate pentru astronomi, deoarece planetele de gheață au fost observate în detaliu doar cu Voyager 2 în anii 1980. Cele trei luni au fost anunțate la 23 februarie de către Centrul pentru Planete Mici al Uniunii Astronomice Internaționale. Găsirea sateliților slabi Luna uraniană nou descoperită este cea de-a 28-a lună observată pe orbita gigantului de gheață și este, de asemenea, probabil cea mai mică, măsurând 8 kilometri în diametru. Luna, numită S/2023 U1, are nevoie de 680 de zile terestre pentru a parcurge o orbită în jurul planetei. În viitor, micul satelit va fi numit după un personaj shakespearian, în conformitate cu tradiția sateliților lui Uranus care poartă nume literare. Sheppard a reperat luna uraniană în noiembrie și decembrie, în timp ce efectua observații cu ajutorul telescoapelor Magellan de la Observatorul Las Campanas din Chile. El a colaborat cu Marina Brozovic și Bob Jacobson de la Laboratorul de Propulsie cu Jet de la NASA din Pasadena, California, pentru a determina orbita lunii. Telescoapele Magellan au jucat, de asemenea, un rol cheie în descoperirea de către Sheppard a celei mai strălucitoare dintre cele două noi luni neptuniene, S/2002 N5. Telescopul Subaru, amplasat pe vulcanul adormit Mauna Kea din Hawaii, i-a ajutat pe Sheppard și pe colaboratorii săi, astronomul David Tholen de la Universitatea din Hawaii, astronomul Chad Trujillo de la Northern Arizona University și cercetătorul planetar Patryk Sofia Lykawka de la Universitatea Kindai din Japonia, să se concentreze asupra celeilalte luni neptuniene extrem de slabe, S/2021 N1. Ambele luni, care ridică la 18 numărul total al sateliților naturali cunoscuți ai lui Neptun, au fost observate pentru prima dată în septembrie 2021, dar au necesitat observații ulterioare cu diferite telescoape în ultimii doi ani pentru a le confirma orbitele. „Odată ce orbita lui S/2002 N5 în jurul lui Neptun a fost determinată cu ajutorul observațiilor din 2021, 2022 și 2023, aceasta a fost urmărită până la un obiect care a fost reperat în apropierea lui Neptun în 2003, dar care a fost pierdut înainte de a se putea confirma că orbitează în jurul planetei", a declarat Sheppard. Luna luminoasă S/2002 N5 are un diametru de 23 de kilometri (14 mile) și are nevoie de aproape nouă ani pentru a parcurge o orbită în jurul lui Neptun, în timp ce luna slabă S/2021 N1 are un diametru de 14 kilometri (8,7 mile) și are o orbită lungă de aproximativ 27 de ani. Ambele vor primi în cele din urmă nume noi care fac referire la zeițele marine Nereide din mitologia greacă. Neptun a fost numit după zeul roman al mării, așa că lunile planetei sunt denumite după zei marini mai mici și nimfe. Găsirea tuturor celor trei luni a necesitat zeci de expuneri scurte, de cinci minute, pe parcursul a trei sau patru ore, în nopți diferite. „Deoarece lunile se deplasează în doar câteva minute în raport cu stelele și galaxiile din fundal, expunerile lungi unice nu sunt ideale pentru a capta imagini profunde ale obiectelor în mișcare", a declarat Sheppard. „Prin suprapunerea acestor expuneri multiple, stelele și galaxiile apar cu dâre în spatele lor, iar obiectele aflate în mișcare asemănătoare planetei gazdă vor fi văzute ca surse punctuale, scoțând lunile din spatele zgomotului de fond din imagini." Un sistem solar haotic Studiind orbitele îndepărtate și unghiulare ale sateliților, Sheppard a emis ipoteza că sateliții au fost atrași pe orbita lui Uranus și Neptun datorită influenței gravitaționale a planetelor gigantice la scurt timp după ce s-au format. Lunile exterioare care orbitează în jurul tuturor planetelor gigantice din sistemul nostru solar - Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun - au configurații similare. „Chiar și Uranus, care este înclinat pe o parte, are o populație lunară similară cu cea a celorlalte planete gigantice care orbitează în jurul Soarelui nostru", a declarat Sheppard. „Iar Neptun, care probabil a capturat obiectul îndepărtat din Centura Kuiper, Triton - un corp bogat în gheață mai mare decât Pluto - un eveniment care ar fi putut să-i perturbe sistemul de luni, are luni exterioare care par similare cu cele ale vecinilor săi." Este posibil ca unii dintre sateliții din jurul planetelor gigantice să fie fragmente ale unor sateliți care au fost cândva mai mari, care s-au ciocnit cu asteroizi sau comete și s-au destrămat. Înțelegerea modului în care planetele gigantice și-au capturat sateliții îi ajută pe astronomi să reconstituie începutul haotic al sistemului nostru solar.